Durerea fără margini a unor părinți al căror copil este prizonier la granița dintre viață și moarte

În data de 8 august se împlinesc patru ani de când familia Rabovilă trăiește o dramă fără sfârșit. Destinul nemilos a făcut ca băiețelul ei, Maxim, să trăiască în stare vegetativă persistentă. Ce înseamnă asta? Copilul doarme, se trezește, deschide ochii și cam atât. Asta după ce aproape s-a înecat într-un bazin din curtea unei case de vacanță a unei familii din Rusia, la care lucra tatăl său. Din 2012, de când s-a produs nenorocirea, cei doi părinți îndurerați și toți cei care l-au cunoscut pe băiețelul cu ochi albaștri se roagă cu patimă, zi și noapte, ca Maxim să-și revină.

Maxim a rămas în stare vegetativă din ziua în care și-a ales rechizitele școlare

În 8 august 2012, Maxim avea șase ani. Era o zi frumoasă de vară. Băiețelul și părinții săi se aflau în Rusia, acolo unde Ian Rabovilă, capul familiei, îngrijea de o casă de vacanță dintr-o suburbie a Moscovei. Bărbatul obișnuia să-și ia familia cu el, în special vara. În acea zi, părinții și fiul lor au fost la un centru comercial din capitala Rusiei, de unde Maxim și-a ales singur rechizite școlare, pentru a merge în clasa I. Au revenit acasă, au luat prânzul, mama s-a apucat de făcut valiza, iar tatăl – de încheiat ultimele treburi din gospodărie, astfel încât peste două zile, toți trei, să se întoarcă în Moldova. Maxim s-a dus însă în curte să se joace. La un moment dat, tatăl băiatului a mers la vecini să ia o unealtă. Periodic, mama, îl striga pe copil să afle ce face și dacă este bine. Ultima oară nu i-a mai dat însă niciun răspuns. A alergat într-un suflet să-l caute pe băiat. L-a găsit însă la fundul piscinei, care avea o adâncime de 1,5 metri. „Am auzit un urlet de durere. La doar câteva clipe mi-am dat seama că este glasul soției mele, care mă căuta cu disperare. Mi-a venit în gând că Maxim a fost mușcat de câinele de rasă pe care îl țineam în cușcă. Am ajuns acasă ca vântul. Dar am găsit-o pe Diana cu copilul în brațe, în genunchi, pe marginea bazinului. Am început să-i fac respirație artificială. Nu știu dacă i-am făcut-o corect. Habar nu aveam cum a sărit în bazin. Nu știa să înoate și îi era frică de apă. Intra numai cu mine. Cineva dintre vecini a chemat ambulanța, dar nu a venit pentru că nu suntem cetățeni ai Rusiei și nu aveam toate actele necesare. Careva ne-a dat mașina și am pornit spre cel mai apropiat spital. La o intersecție, bariera care semnala că vine trenul era coborâtă. Am încercat să-i convingem pe angajații de acolo că este o urgență, dar nu ne-a reușit. Trenul era prea aproape. În preajmă era un echipaj al poliției, care, văzând cele întâmplate, a pornit girofarul și ne-a condus până la spital. De parcă nu am fi pierdut prea mult timp prețios, la o altă intersecție, bariera era din nou jos. De această dată, ne-au permis să înaintăm. Dacă nu am fi locuit atât departe de Moscova și am fi ajuns mai repede la spital, situația poate ar fi fost alta”, a mărturisit Ian Rabovilă, tatăl lui Maxim.

Părinții au reușit să-și aducă băiatul în țară abia peste un an

Ajunși la spital, medicii le-au spus părinților că băiatul a suferit leziuni grave ale creierului și a fost supus unor intervenții chirurgicale. La scurt timp, Maxim a fost transferat la o altă instituție medicală, mai bine dotată. Între timp, ambii părinți mergeau la Ambasada Moldovei în Rusia să ceară ajutor, precum și la bisericile din preajmă să se roage pentru o minune. După șapte luni, doctorii le-au explicat părinților că sunt nevoiți să-l externeze pe copil, că au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a-l salva, dar nu pot mai mult de atât, mai ales că toate procedurile medicale au fost gratuite.

O bătrânică, care obișnuia să meargă des la biserica la care se rugau Diana și Ian Rabovilă, s-a oferit să-i ajute pe părinții greu încercați de soartă. Le-a oferit un spațiu, pentru a sta împreună cu copilul. După o lună, familia a fost vizitată de un preot. La rândul său, fața bisericească, a luat legătura cu directoarea unei fundații de caritate, care ajută copiii cu nevoi speciale. Aflând povestea dramatică și văzând condițiile neprielnice pentru copil, femeia a decis să-l mute la centrul cu dizabilități pe care îl reprezenta, situat pe teritoriul unei mănăstiri. Apoi, băiețelul a fost transportat la un spital modern, acolo unde a stat o lună. În acest timp, mama a învățat cum să-l hrănească și cum să aibă grijă de el.

Mulți oameni au pus mână de la mână ca să ajute familia îndurerată. Prin urmare, la un an și o lună petrecută printre străini, cu o nenorocire de nedescris, s-au adunat bani de bilete de avion, cu ajutorul cărora cei trei, însoțiți de un medic, au ajuns acasă, în Moldova.

La aeroportul Chișinău, familia a fost așteptată de o echipă de medici de pe ambulanță și transportată la Institutul Mamei și Copilului (IMC). Maxim și mama sa au stat la acest spital din septembrie până în aprilie. După aceasta, și medicii de acolo le-au spus că nu mai pot să-l țină pe copil și le-au recomandat să-l ia acasă.

Familia Rabovilă trăiește din mila oamenilor

Înainte de tragedie, familia Rabovilă locuia în satul Roșietici, raionul Florești. Ca să adune cât mai mulți bani pentru a-și vindeca copilul, cei doi soți au fost nevoiți să vândă tot ce aveau în gospodărie. Ca să fie cât mai aproape de IMC, au trebuit să închirieze, cu greu ce-i drept, un apartament în sectorul Botanica al Capitalei.

Până în prezent, cei doi soți și Maxim, cel de-al doilea copil al cuplului, locuiesc în apartamentul închiriat, care o suprafață de puțin peste 40 de metri pătrați, pentru care plătesc lunar 130 de euro. Copilul e vegheat non-stop de mama sa, în vreme e tatăl muncește pe unde apucă pentru a face rost de bani. În mare parte, familia trăiește din mila oamenilor de bună credință, a fundațiilor de caritate și din aproape 2000 de lei acordate de stat.

Maxim are deja 10 ani. Timp de patru ani se află în stare vegetativă persistentă. Mai exact, aceasta este o stare în care persoana și-a pierdut funcțiile neurologice cognitive și nu mai este conștientă de ce se întâmplă în jurul său. Asta este o cauză a distrugerii structurilor cerebrale superioare. În consecință, funcționează doar structurile cerebrale inferioare, în special organele care asigură respirația, digestia, circulația, excrețiile etc.

Deși Maxim nu mai fuge, nu mai vorbește, nu mai râde, uneori comunică prin ochii lui albaștri, suspină, îi curg lacrimi. Este hrănit direct în stomac, printr-o sondă cu alimente semilichide. Numai pentru mâncare, familia cheltuie lunar până la cinci mii de lei. Cam la tot atâta se ridică cheltuielile pentru medicamente. Igiena, schimbarea poziției în pat, odată la câteva ore, menținerea temperaturii confortabile în cameră au un rol foarte important.

Sunt momente în care copilul are insuficiență respiratorie, motiv pentru care respirația este posibilă direct prin trahee, cu ajutorul tubului de oxigen. Un pacient cu traheostomă se îngrijește mai greu, aceasta fiind o poartă de infecție pentru plămâni. Deseori, Maxim se îmbolnăvește de pneumonie. „Nu pierdem speranța, vom încerca prin toate metodele să ne ajutăm copilul. Am apelat la mai multe clinici din Germania. Una dintre acestea a acceptat să-i facă băiețelului investigații medicale amănunțite. Costul tuturor procedurilor se ridică însă la 150 de mii de euro, bani pe care nu știm dacă îi vom aduna vreodată. Sperăm la o minune atât din partea medicilor, cât și a lui Dumnezeu”, a menționat Ian Rabovilă.

Echipa e-medicina și neonatologul Mihai Stratulat au mers să-l viziteze pe Maxim, iar doctorul i-a verificat starea de sănătate. Potrivit medicului, pacienții aflați în stare vegetativă pot supraviețui ani de zile în condițiile unei nutriții normale și a unei îngrijiri adecvate. „M-au impresionat până la lacrimi drama și necazurile prin care trece această familie. Este admirabil faptul că, în pofida tuturor greutăților, este unită. Întrucât medicii nu pot, deocamdată, să facă un miracol, ne vom strădui să ajutăm familia cu ce putem. În camera în care se află copilul este necesar un ventilator, ca să înfrunte căldura. De asemenea, familia are nevoie de un frigider în care trebuie păstrate alimentele și medicamentele, sonde, filtre pentru respirație, scutece etc.”, a declarat Mihai Stratulat.

Fiecare dintre noi, care înțelege drama acestei familii, îi pot ușura necazurile donând cât vă permiteți în acest cont:  

• Fundația de Caritate „Sfântul Gheorghe”
• Mun. Chișinău, or. Codru, str. Malinovschi 16
• C/F ‎1010620001522
• Cod IBAN MD47MO2224ASV35534787100
• BC „Mobiasbanca – Groupe Societe Generale” SA
• MOBBMD22