Îi dăm sau nu suzeta copilului cu vârsta de peste doi ani

Reflexul de supt este unul dintre cele mai importante reflexe pe care le are puiul de om, care se dezvoltă încă din burtica mamei. Cei mai mulți bebeluși sug degetul încă înainte de a veni pe lume. Prin urmare, în primul an de viață, suzeta este esențială. Folosirea suzetei de către copiii cu vârsta de peste doi ani este însă un subiect încă intens discutat atât în rândul părinților, cât și a pediatrilor. Chiar dacă sunt destul de măricei, unii copii nu vor în ruptul capului să renunțe la preferatele lor suzete, care, în afara faptului că le satisfac instinctul de supt, le-au devenit prietene de joacă și somn. Unii micuți au crize de furie atunci când părinții vor să-i dezvețe cât mai repede de suzetă, și nu gradual, prin diferite metode. Iar psihologii susțin că acest lucru duce la anxietate și îi pot afecta psihicul.

În multe țări din Uniunea Europeană poți vedea copii de 4-5 ani cu suzeta în gură. Chiar dacă cei mici nu își doresc să renunțe la accesoriile din silicon, medicii, în special stomatologii, le recomandă părinților să-i dezvețe până la vârsta de doi ani.

Doctorul în medicină, stomatologul Vladimir Grigoriev a menționat că folosirea îndelungată a suzetei duce la creșterea șanselor ca micuțul să sufere modificări ale cavității bucale, fapt ce afectează apariția și dezvoltarea normală a danturii în copilărie, precum și la maturitate. Tetinele pot afecta dinții copilului, mai ales dacă sunt folosite necorespunzător sau excesiv. Printre afecțiunile dentare, care pot apărea în urma folosirii excesive a suzetei, se numără ocluzii, dinți încovoiați sau chiar retragerea gingiei. ”Dacă părinții au decis să-i ofere copilului suzetă, atunci ar fi bine să opteze pentru una cu formă ortodontică. Avantajul acesteia este că nu afectează dezvoltarea ulterioară a danturii. Iar pentru copiii mai mari de 3-4 ani, care nu pot renunța la suzetă, există un fel de dispozitiv aproape similar celui pe care boxerii îl utilizează pentru a-și proteja dinții în timpul luptelor.”

Majoritatea copiilor renunță singuri la suzete până la vârsta de patru ani, deoarece încep să o asocieze cu un atribut specific bebelușilor, iar ei nu se mai simt astfel. Dacă acest lucru nu se întâmplă, psihologii recomandă să-i fie luată suzeta copilului treptat, inițial în timpul orelor de joacă, apoi în cele de somn.

Pentru a facilita procesul, părinții pot apela la unele șiretlicuri cum ar fi invocarea faptului că suzeta pleacă în călătorie sau că a luat-o zâna tetinelor pentru a o oferi unui bebeluș. Dacă îi spui o poveste atractivă despre suzetă s-ar putea să nu mai plângă după ea. De asemenea, părinții pot inventa o “zi a copilului mare” când toți renunță la suzetă.

Mai multe studii au arătat că bebelușii care sunt puși la culcare cu suzeta sunt expuși unui risc mai mic de a suferi de sindromul morții subite.