Somnul a devenit un lux în această epocă în care parcă alergăm înaintea timpului. Vrem să le reușim pe toate, să facem totul cât mai bine, să fim buni la muncă și să nu ne neglijăm familia, dar uităm că avem nevoie și de odihnă. În ultima vreme vedem oameni căscând peste tot: la conferințe, prezentări, ședințe, în transport sau în stațiile de așteptare. Toată lumea pare să vrea un singur lucru: să doarmă! Oamenii stau la coadă la aparatele de cafea, în încercarea de a mai fura nițică energie din lichidul savuros și aromat, care pare să te trezească la viață pentru câteva zeci de minute. Totuși, lipsa cronică de somn nu este o problemă care poate fi neglijată, pentru că nu doar că ne poate afecta activitatea, ci chiar ne poate pune viața în pericol.
Somnolența este o stare intermediară între somn şi veghe, în care diverse funcţii şi reacţii ale organismului sunt diminuate. De exemplu șofatul în stare de somnolenţă este egalat cu cel în stare de ebrietate, deoarece atenția, concentrația și reacția sunt diminuate.
Potrivit lui Adrian Lupușor, neurolog la Centrul de Somnologie din cadrul Institutului de Neurologie și Neurochirurgie, somnolenţa poate fi divizată în ”fiziologică” – cea care apare în mod normal spre seară sau dimineaţa, dacă aţi dormit insuficient noaptea, şi patologică, în termeni medicali numită hipersomnie sau hipersomnolență patologică – atunci când persoana adoarme peste intervalul standard, adică în timp ce conduce maşina, în timpul unei discuții cu cineva, la birou, etc., după un somn aparent suficient.
Somnolența fiziologică este determinată de:
- Creșterea concentrației hormonului somnului numit – melatonina, care este secretată de epifiză atunci când se face seară. Altfel spus, întunericul stimulează secreția melatoninei;
- Creșterea concentrației unor substanțe chimice în creierul nostru, numite neuromediatori, ca urmare a faptului că am fost mai mult timp în stare de veghe;
- Ceasul biologic din creierul nostru ne spune că ziua este pe sfârșite și că trebuie să ne pregătim de somn.
Somnolența care apare dimineața sau în timpul zilei este provocată de faptul că nu am avut timp să savurăm “porția obișnuită” de somn în cursul nopții.
Timpul necesar pentru dormit diferă de la o vârstă la alta: nou-născuții au nevoie de 16 -18 ore/zi de somn, preșcolarii – 10 – 13 ore/zi, școlarii 10 -11 ore/zi. Odată cu înaintarea în vârstă necesarul de somn scade. Astfel, în mediu, un adult doarme 7-8 ore pe noapte, cu toate că sunt și extreme când unii maturi dorm cinci ore și se simt bine, iar alții trebuie să doarmă 10 ore pentru a-și împlini somnul.
Alte cauze ale somnolenței pot fi trezirile nocturne frecvente din motive precum gălăgie, frig sau prea cald în dormitor, copil mic, etc., când avem activităţi fizice sau intelectuale dificile în urma cărora avem nevoie de mai mult somn sau când suntem în perioada de recuperare după o boală. În context, neurologul Adrian Lupușor precizează că: ”Totuși, cea mai frecventă cauză a somnolenței diurne este ”privarea voluntară de somn”, care este consecința modului modern de viață, când avem multe de făcut și pentru a le reuși pe toate, reducem voluntar durata somnului”.
Astăzi, 1 din 5 adulți nu doarme suficient, iar per total dormim cu o oră mai puțin decât dormeau bunicii noștri, acest lucru fiind în detrimentul sănătății noastre.
Hipersomnolența patologică este cauzată de diverse tulburări ale somnului. Acestea reduc cantitatea de somn sau modifică structura acestuia. Astfel, oamenii pot avea impresia că dorm mult, dar oricum sunt somnoroși pe parcursul zilei. Persoanele somnolente sunt, de obicei, obosite, au capacități fizice emoționale și cognitive diminuate, sunt irascibile, au poftă mai mare de mâncare, le este frig, au motivația scăzută, sunt lipsite de energie și, desigur, pot adormi spontan în diverse condiții neconforme. Potrivit lui Adrian Lupușor: ”Lipsa somnului face ca organismul să nu reușească să se recupereze după o zi plină de activitate, nu reușește să ”repare defecțiunile” apărute pe parcursul zilei. În consecinţă, crește riscul pentru diverse patologii, iar în cazul copiilor aceștia pot prezenta tulburări de creștere, deoarece anume în timpul somnului ei cresc”.
Consecințele somnolenței:
- Accidente în timpul șofatului. 20% dintre accidentele rutiere sunt provocate de şoferii care adorm la volan sau la locul de muncă (explozia de la Centrala Atomoelectrică de la Cernobîl a avut loc din cauza că persoana responsabilă a adormit);
- Tulburări ale sferei afective: irascibilitate, lipsa motivației, anxietate, semne ale depresiei;
- Diminuarea performanțelor: lipsa capacității de concentrare, neatenția, reducerea vigilenței, timp de reacție scăzut, lipsa energiei, oboseala, agitație, dificultăți de coordonare și de luare a deciziilor, creșterea numărului de greșeli, tulburări de memorie;
- Probleme medicale: persoanele care dorm mai puțin sunt supuse riscului mai mare de a dezvolta hipertensiune arterială, evenimente acute cardiace, obezitate, tulburări endocrine, tulburări ale sistemului imun şi îmbătrânirea prematură.
