”Mama nu mă mai iubește. Tata nu va reveni niciodată. Sunt singur pe lume. O să mă fure monștrii. Nimeni nu are nevoie de mine.” Sunt gândurile care îi vin în minte unui copil, care fie că s-a pomenit singur în casă, fie în mașină sau în alte locuri. Povestea copilului lăsat să doarmă în automobil, în timp ce părinții săi făceau cumpărături într-un magazin din Capitală a bulversat multă lume. Unii, cei mai mulți de altfel, au condamnat-o pe mamă, care, potrivit bloggerului Eugen Luchianiuc, este angajată UNICEF în cadrul Programului Protecția Copilului, în timp ce alții i-au sărit în apărare. Psihologii explică însă că, pe lângă riscul de sufocare într-un autoturism în care temperatura se poate dubla într-o jumătate de oră, mai există și probleme de ordin psihologic prin care trece un copil. Sănătatea emoțională șubredă îl face vulnerabil în fața unor temeri, care îi pot lăsa amprente adânci în subconștient pentru întreaga viață.
Faptul că micuțul a fost lăsat să doarmă singur în mașină a fost tratat cu ușurință de părinți. Pentru copil însă, momentul în care s-a trezit și a înțeles că nu are pe nimeni în preajmă, înseamnă prăbușirea unei lumi întregi. Puiul de om trece prin cele mai cumplite momente din viața lui, el nu înțelege ce trebuie să facă mai departe.
Psihologul Ana Niculăeş spune că teama de abandon, la nivel conștient, începe să se manifeste mai intens de la trei ani. “Copiii nu au încă dezvoltată gândirea abstractă. Acest lucru apare abia la 10-11 ani. Până la această vârstă, micuții nu simt noțiunea timpului. Spre exemplu, când copilului i se spune că mama a plecat la magazin, de exemplu, și că va reveni repede, el nu înțelege că au trecut doar zece minute. Cel mic percepe lipsa mamei drept o pierdere definitivă”, a declarat medicul pentru emedicina.md.
Cât despre copilul care a fost lăsat să doarmă singur în mașină, psihologul spune că, atunci când s-a trezit, micuțul a fost cuprins de un soi de disperare. ”În această situație, mesajul copilului pentru părinți ar fi următorul: Sunt atât de mic, nu pot rămâne singur, nu sunt în stare să fac față situației. Nu mă părăsiți, nu mă lăsați. Am nevoie de voi. Atunci când sunteți în preajmă, mă simt în siguranță.”
Psihologul îi avertizează pe părinți că nu trebuie să-i lase pe cei mici singuri acasă, în mașină sau la locul de joacă. “Acestea sunt primele motive care creează multă frică. Prin faptul că el se pomenește singur-singurel, începe să se simtă lipsit de siguranță, îi este afectată dezvoltarea psihică. Părinții copiilor sub 12 ani nu trebuie să-i lase fără supraveghere în niciun caz.”
Anume așa, în subconștientul copilului este sădită teama de a fi abandonat. Ulterior, el poate trece prin crize de plâns isteric, poate avea dureri de cap, de burtă, stări de vomă. De asemenea, ar putea avea coșmaruri, va refuza să doarmă singur, se poate trezi speriat și transpirat. S-ar putea ajunge și la starea când micuțul nu va mai vrea să comunice cu alți copii și să devină atașat exagerat de părinți.
Totodată, copilului ar putea să-i fie frică să meargă la grădiniță. Psihologul Ana Niculăeș explică această situație astfel: “Este foarte stresant, îl destabilizează, îi este dificil să înțeleagă ce i se întâmplă. Anume aici părinții trebuie să transmită un mesaj rațional: sunt aici, sunt lângă tine, niciodată nu te voi părăsi”.
Medicul le recomandă părinților să transforme despărțirile temporare în obișnuințe. Mama nu trebuie să plece la muncă prin mare tam-tam, pentru că, astfel, transmite copilului prea multe emoții. Sunt interzise sperietoarele de genul: te duc la țigani, te va fura un nene rău sau te va mânca lupul. Niciodată nu trebuie să le spuneți copiilor că veți pleca, dacă nu va fi cuminte, că nu-i mai iubiți, dacă nu mănâncă totul din farfurie sau că îi veți lăsa în magazin, dacă plâng după o bomboană.
În cazul în care copilul devine excesiv de anxios, părinții trebuie să comunice cât mai mult cu el și, în funcție de necesitate, să-i asigure consiliere psihologică.
