La fiecare plimbare cu fiul sau fiica ta te pomenești că trage de coadă pisicile de pe stradă și apucă de urechi cățeii din curte? Ei bine, cel mic pare tot mai atras de animăluțe și, cu siguranță, și-ar dori să le ia acasă. Acest lucru te cam pune pe gânduri și te întrebi dacă este bine să îți lași copilul să crească cu un animal. În același timp nu ești convinsă că odrasla ta este pregătită și nici nu știi ce animăluț să alegi: un motănaș, un cățeluș sau o broască țestoasă? Înainte de a lua o decizie, ar fi bine să ții cont de o serie de lucruri importante. Și asta pentru că viața din familia ta s-ar putea schimba odată cu venirea unui nou membru pufos.
Cu siguranță, animalele de companie ajută la dezvoltarea copiilor. Psihologul Aurelia Balan – Cojocaru afirmă că: „Animăluțele îi ajută pe copii să fie toleranți, îi învață să aibă răbdare, îi disciplinează. Datorită acestor ființe, cei mici își dezvoltă comunicarea non-verbală, învață să înțeleagă diverse emoții și stări pe care le manifestă prietenii lor necuvântători”.
Un cățel sau o pisică în casă îi arată micuțului ce înseamnă devotamentul și dragostea necondiționată. Animalele îl vor ajuta să aibă mai multă încredere în sine, îl vor învăța să înțeleagă mai ușor ce este bine de făcut și ce nu.
Totodată, aceste ființe drăgălașe îl vor face pe copilul tău mai responsabil, mai atent și mai conștiincios. Mai mult, datorită plimbărilor cu animăluțul, cel mic va face mai multă activitate fizică în aer liber și va fi mai sănătos.
Cercetările au demonstrat că micuții care au animale în casă au un sistem imunitar mai puternic, sunt mai rezistenți în fața alergiilor și astmului, a diverselor infecții și virusuri.
Un cățel sau un motan, de pildă, îl învață pe copil ce înseamnă ciclul vieții. În timp ce părinții vor să-și apere odraslele de necazuri, moartea animalului drag îi poate face mai puternici pe cei mici, învățându-i să facă față dificultăților pe viitor. ”Având un animal, copilul știe cum să-și gestioneze emoțiile negative, el înfruntă frica de necunoscut, începe să admire efortul animalelor pentru supraviețuire”, mai adaugă medicul.
Cu toate acestea, sunt mai mulți factori de care trebuie să țineți cont atunci când vreți să alegeți un animal pentru copil. ”Este vorba despre o responsabilitate în plus, în primul rând pentru părinți. Chiar dacă „stăpânul” micii vietăți este declarat copilul, cel puțin în prima perioadă, adulții din familie vor fi cei care vor supraveghea atent procesul de adaptare și modul în care cel mic are grijă de noul membru”, a mai spus psihologul. Așa că, înainte de a-l cumpăra pe Grivei sau Tom, țineți neapărat minte că aveți nevoie de timp, energie, răbdare și bani pentru a-i îngriji.
Iar veterinarul Artiom Șevcenco spune că atunci când alegeți un animal, trebuie, în primul rând, să țineți cont de vârsta copilului. „Când este bebeluș, îi puteți lua un acvariu cu pești. Venirea în familie a unui cățel sau a unei pisici trebuie să aibă loc atunci când copilul conștientizează ce are de făcut”, spune medicul. În context, psihologul Aurelia Balan – Cojocaru completează: „După vârsta de 6 -7 ani, micuții pot fi capabili să îngrijească singuri de un animăluț. Sigur, la început au nevoie de ajutorul părinților, care să le arate cum și când să-l hrănească, să-l plimbe, să-l spele”.
Potrivit veterinarului, părinții aleg cel mai des căței pentru copii. Rasa trebuie aleasă ținând cont, la fel, de vârsta și caracterul atât a copilului, cât și a patrupedului. Spre exemplu, foarte prietenoși cu cei mici sunt labradorii. Aceștia sunt inteligenți și ascultători, dar sunt de talie mare și au nevoie de spațiu.
Câinii beagle sunt foarte jucăuși și dimensiunile lor medii îți permit să-l ții chiar și în apartament. Un bichon, la fel, poate fi o alegere bună, pentru că cei mici sunt cuceriți de blana lor pufoasă, iar cățelul va fi încântat să comunice cât mai mult cu stăpânul său. Un bulldog englez sau un pug sunt, la fel, foarte toleranți și blânzi cu micuții. Aceștia au blana scurtă, deci nu au nevoie de multă îngrijire și sunt mai puțin activi motiv pentru care puteți ieși la plimbare mai rar. În funcție de necesitățile și condițiile de trai, mai puteți opta pentru un dalmațian, un retriever sau chiar un saint-bernard.
În ceea ce privește pisicile, veterinarul Artiom Șevcenco spune că puțini copii rezistă unor pufuleți mici și jucăuși. „Chiar dacă au gheare și dinți ascuțiți, aceste ființe nu atacă decât atunci când sunt provocate. În mod normal, un pisoi nu-și va scoate niciodată ghearele atunci când se joacă cu un copil. Totuși, dacă vă este frică, puteți oricând să o duceți la veterinar, care să i le tăie. O pisică este o alegere mai bună, dacă nu aveți o casă spațioasă”. Cât ține de rasele de pisici, sunt potrivite aproape toate, dar dacă aveți un copil alergic sau nu vreți să aveți prea mult puf prin casă puteți alege un sphynx. De obicei, cei mici sunt foarte încântați de pisicile persane, pentru că acestea le amintesc de jucăriile de pluș. Un motan british va fi foarte devotat stăpânului, iar o burmeză se va juca ore în șir cu cei mici.
În privința animalelor mai puțin obișnuite, psihologul recomandă să fiți foarte sinceri atunci când copilul vă cere o broască țestoasă, un hamster sau chiar un șarpe. Sunt mulți adulți cărora le este frică sau le poate stârni dezgust un anume animal. În asemenea situații, trebuie să țineți neapărat cont că aveți nevoie de armonie în familie. Mai mult, grija față de fiecare animal în parte este diferită, de aceea trebuie neapărat să vă consultați cu un specialist atunci când faceți alegerea. ”După procurarea unui animal este obligatoriu să faceți o vizită la veterinar. Patrupedul va fi examinat, iar dacă va fi nevoie, chiar tratat. În cadrul acestei vizite veți primi cele mai adecvate sfaturi privind creșterea animalului, grija acordată, modul de comunicare și programul de profilaxii obligatorii”, spune Artiom Șevcenco.
Dacă veți ține cont de toate sfaturile specialistului și veți respecta indicațiile privind vaccinările și deparazitările periodice, atunci nu trebuie să vă faceți griji în privința infecțiilor sau bolilor. Urmăriți atent starea animalului și adresați-vă medicului atunci când observați ceva suspect. ”Profilaxia elementară, curățenia și grija vor garanta sănătatea animalului și vor aduce liniștea în familie atunci când copilul îl va pupa pe prietenul lui pufos”, încheie veterinarul.
