„Viața copiilor este mult mai stresantă astăzi. Ritmul grăbit, frenetic al multor dintre părinți, care lucrează peste program și lasă munca să le invadeze viața în orice aspect și oriunde, îi afectează pe cei mici. Există o presiune constantă asupra lor, pentru a-și însuși abilitățile ce țin de reușita academică din ce în ce mai devreme, școala devenind astfel o sursă de stres în viața lor. Cercetările arată însă că un număr tot mai mare de copii intră în școală în stare de criză, nepregătiți cognitiv și emoțional pentru a învăța. Incapacitatea de a gestiona stresul în societatea noastră este evidentă atât printre copii, cât și adulți”. Constatările se regăsesc în cartea „Dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor”, scrisă de Linda Lantieri împreună cu Daniel Goleman, care le oferă părinților și pedagogilor tehnici de a cultiva puterea lăuntrică a copiilor. Mai exact, este vorba despre un ghid care contribuie la formarea abilităților de concentrare a atenției, de empatie, de socializare și de control a impulsurilor. Printre beneficiile acestor tehnici se numără creșterea stimei de sine, îmbunătățirea conștiinței de sine și a abilităților de comunicare interpersonală și creșterea performanței școlare.
Linda Lantieri are o experiență de peste 40 de ani în domeniul educației. A fost profesor, director adjunct și director al unei școli gimnaziale din East Harlem și profesor la Hunter College din New York. Ea a elaborat numeroase proiecte ce au ca misiune înzestrarea elevilor, profesorilor și a întregului personal care lucrează în școli cu abilități de învățare socială și emoțională prin intermediul tehnicilor de meditație.
Stresul este reacția corpului la orice situație pe care o percepe ca pe o stare de urgență. Problematice nu sunt evenimentele sau circumstanțele în sine, ci reacția corpului nostru la acestea.
Stresul este trăit de corp ca o reacție la pericol cunoscută sub denumirea de reacția „luptă, fugi sau încremenește”, care este un răspuns înnăscut automat. Acesta declanșează un anumit set de reacții fiziologice în corp: ritmul cardiac crește, sângele este redistribuit în mușchi pentru a obține forță fizică, pupilele se dilată, iar digestia este oprită. Problema este că în viața modernă noi folosim excesiv reacția „luptă, fugi sau încremenește”, deoarece răspundem la multiple situații ca și cum ar fi o amenințare la adresa vieții, când, de fapt, nu sunt. Ca rezultat, sistemul nostru nervos nu are timp să se recupereze, deoarece activăm prea frecvent acest răspuns. Când stresul este cronic, este dificil pentru corp să facă față. În consecință, cantitatea excesivă de stres acumulată poate determina apariția unor boli.
Se estimează că, în prezent, 70-90% dintre vizitele la medic în Statele Unite au legătură cu tulburările provocate de stres. Societatea noastră este înclinată spre adoptarea de soluții rapide la provocările vieții. Ne bazăm pe automedicație, atât pentru noi, cât și pentru copiii noștri. Americanii consumă cinci miliarde de calmante în fiecare an, în încercarea de a controla stresul zilnic.
Simptomele stresului greșit gestionat din viața copiilor noștri este adesea confundat cu comportamente inadecvate, care trebuie eliminate. Copiii sunt mustrați de părinți și de profesori pentru acțiuni care sunt cu adevărat reacții la stres, mai degrabă decât comportamente inadecvate intenționate. Situația devine o spirală de reacție la stres după reacție la stres, în care este prins atât adultul, cât și copilul.
Tot mai multe studii sugerează că, ajutându-i pe copii să-și dezvolte devreme în viață abilități sociale și emoționale eficiente, aceștia vor obține pe termen lung rezultate pozitive semnificative în privința sănătății și stării lor de bine. Cu alte cuvinte, dacă cei mici învață să-și exprime emoțiile într-un mod constructiv și se angajează în relații benefice și marcate de respect înainte și în timpul claselor primare, este mai probabil ca pe viitor să evite depresia, violența și alte probleme serioase legate de sănătatea mintală.
Collaborative for Academic, Social, and Emotional Learning (CASEL), organizație creată de Daniel Goleman și alții, care se ocupă de implementarea tehnicilor privind inteligența emoțională ca parte esențială a educației, enumeră cinci seturi de abilități de bază, sau competențe, care pot fi cultivate în mod sistematic atât acasă, cât și la școală, și care alcătuiesc inteligența emoțională. Acestea sunt:
Conștiința de sine: identificarea propriilor gânduri, sentimente și puncte forte și recunoașterea modului în care influențează alegerile și acțiunile personale.
Conștiința socială: identificarea și înțelegerea gândurilor și sentimentelor celorlalți, dezvoltarea empatiei și a capacității de a înțelege perspectiva altora.
Autogestionarea: gestionarea emoțiilor în așa fel încât să faciliteze activitatea și nu să interfereze cu sarcinile avute, stabilirea obiectivelor pe termen lung și scurt, precum și gestionarea obstacolelor care pot apărea.
Luarea deciziilor cu responsabilitate: generarea, implementarea și evaluarea de soluții pozitive și informate la probleme și luarea în considerare a consecințelor pe termen lung ale acțiunilor atât pentru propria persoană, cât și pentru alții.
Abilități de relaționare: a spune „nu” în fața presiunii grupului de egali și a încerca rezolvarea conflictelor pentru a menține legături sănătoase și satisfăcătoare cu indivizii și grupurile de apartenență.
Când abilitățile sociale și emoționale sunt învățate și stăpânite, acestea îi ajută pe copii să reușească nu doar la școală, ci și în toate celelalte domenii ale vieții. Numeroase studii au constatat că tinerii care posedă aceste abilități sociale și emoționale sunt, de fapt, mai fericiți, mai încrezători și se simt mai capabili la școală ca elevi, acasă în familie, în relațiile cu prietenii și în viața lor profesională. În același timp, sunt mai puțin predispuși la abuzul de alcool și la droguri, la depresie sau violență.
Autoarea Linda Lantieri pune accent în această carte asupra a două tehnici, exerciții contemplative, pentru dezvoltarea rezilienței și a inteligenței emoționale a copiilor, concepute de Daniel Goleman, în funcție de vârsta copilului:
1. Relaxarea corpului (prin relaxarea musculară progresivă și exercițiul scanării imaginare a corpului);
2. Concentrarea minții (prin exerciții de mindfullness sau „prezența conștientă”.
Aceste tehnici sunt utile și pentru adulți și se recomandă să fie practicate înainte de a le încerca cu copilul. Acestea vă ajută să dezvoltați un nivel mai crescut de conștientizare de sine și o înțelegere mai profundă a personalității copilului. Acordându-vă acest timp în care să fiți deplin prezenți alături de copil într-un mod total diferit decât ați făcut-o până acum, aveți capacitatea de a ajunge la un nou nivel de conștientizare a momentului prezent și în alte activități cotidiene.
Date fiind suprasolicitarea și dezordinea din viețile noastre, ne lipsesc adesea momentele contemplative. Cu cât copiii încep să experimenteze mai multe momente de liniște și pace interioară, cu atât mai mult vor simți un echilibru interior și o fluiditate care compensează suprastimularea prezentă din abundență în viețile noastre.
Creați un ritual de liniște în preajma cinei
Ca parte a ritualului de familie din apropierea cinei, ați putea aprinde o lumânare pentru câteva minute în care fiecare să se concentreze asupra flăcării. Concentrarea asupra unui obiect poate să ajute mintea să intre într-o stare mai profundă de liniște și claritate. Înainte de a începe cina, ați putea face un tur al mesei pentru ca fiecare să exprime un lucru pentru care este recunoscător, referitor la cele petrecute în cursul acelei zile.
Creați un colț al păcii interioare
Un colț al păcii sau al liniștii este un spațiu special pe care îl rezervați pentru membrii familiei dumneavoastră. Ei pot merge acolo de câte ori au nevoie de calm și liniște, pentru a-și redobândi echilibrul și fluiditatea interioare. De asemenea, poate fi folosit de fiecare dată când cineva se simte copleșit, stresat, nervos sau experimentează în orice alt mod pierderea controlului emoțional – momente în care ajută să fii singur. Implicați întreaga familie în organizarea acestui spațiu.
Învățați-vă copilul activitatea „Păstrează-ți calmul”
Acest exercițiu poate fi folosit ori de câte ori copilul dumneavoastră este supărat sau este nevoie să se controleze.
1. Spune-ți în gând: „Oprește-te și privește în jur.”
2. Spune-ți în gând: „Păstrează-ți calmul.”
3. Inspiră adânc pe nas în timp ce numeri până la cinci, ține-ți respirația în timp ce numeri până la doi, apoi expiră pe gură în timp ce numeri până la cinci.
4. Repetă acești pași până când te simți calm.
Folosiți muzică de relaxare
Perioadele de tranziție și alte momente stresante din timpul unei zile (cum ar fi când vă pregătiți pentru școală sau încercați să rezolvați alte probleme presante) sunt momente foarte bune în care să vă opriți pentru o clipă și să conștientizați trecerea de la o activitate la alta. Sunetul calm, liniștit al muzicii clasice poate fi de un real ajutor pentru a schimba modul în care trăim astfel de momente. Se știe că ascultarea unei muzici liniștitoare este direct corelată cu scăderea ritmului respirației și-a bătăilor inimii, dar și cu schimbarea dispoziției noastre emoționale.
Faceți vă timp pentru liniște și calm interior
Un dar pe care vi-l puteți face dumneavoastră și familiei dumneavoastră este darul liniștii și al păcii interioare; este un lucru simplu de făcut, dar rar în cele mai multe dintre căminele din zilele noastre. Încercați să găsiți diferite momente din zi pentru o mică pauză. Încetați orice activitate. Rămâneți nemișcați, liniștiți și respirați de câteva ori adânc. Fiți prezenți. Acest gen de momente vă pot ajuta cu adevărat să rămâneți în contact cu viețile voastre interioare.
Vorbiți despre evenimentele violente și tulburătoare la care copilul este martor
Dacă, pe neașteptate, copilul dumneavoastră este expus la ceva tulburător în timpul zilei – poate că se uită la televizor când este difuzată o știre violentă sau înspăimântătoare sau poate ați fost martorii unui accident în trafic, ori poate vedeți o ambulanță trecând în viteză cu sirenele pornite, faceți un obicei din a vă opri un moment, ca să trimiteți câteva gânduri bune sau de vindecare celor aflați în nevoie. Mai degrabă decât să integreze reacția de frică sau de stres, copilul se va elibera de o parte din stresul momentului având o astfel de supapă pozitivă. Să puteți vorbi despre grijile copilului și să fiți pe deplin prezentă atunci când ascultați întrebările lui sunt, de asemenea, atitudini cruciale ce determină modul în care își va aminti și va integra copilul un eveniment înspăimântător.
Onorați natura și creați o ocazie pentru a fi în aer liber
Natura oferă momente importante de liniște, în timp ce ne conectăm la ceva mai presus de noi înșine. Când suntem în natură, ne amintim să fim atenți la corpul nostru și ne reconectăm mintea cu corpul. În natură este loc pentru copii să alerge, să țipe și să se joace, eliberând energia ținută sub control, acumulată din cauza diverselor stresori. Iar noi putem respira mai adânc în aer liber, din simplul motiv că este adesea mai mult oxigen decât în spațiile interioare. Și, privind către un orizont îndepărtat și către cer, putem câștiga mult necesara perspectivă asupra lumii noastre mici, limitată la corpurile și la viețile noastre. O relație cu natura este asemenea oricărei relații de calitate. Se dezvoltă în timp, avansând către intimitate și respect. Ulterior, vom putea, poate, să înfruntăm provocările din viața noastră cu o atitudine nouă, mai optimistă, și să restructurăm cognitiv atitudinile noastre în fața anumitor situații stresante. Uneori nu este nevoie decât de o nouă perspectivă pentru a ne îndepărta de obiceiurile noastre negative, care ne împiedică să ne atingem potențialul maxim.
În afară de a crea o ocazie pentru copil de a fi în natură, ajutați-l să fie prezent, folosindu-și toate simțurile. Vă puteți ajuta copilul să aleagă un loc liniștit în natură și apoi să studieze cum se modifică de-a lungul timpului. De exemplu, ar putea găsi un copac preferat, aproape de casa dumneavoastră, pentru a observa modul în care acesta se schimbă în fiecare anotimp. Copilul trebuie să dezvolte starea de prezență conștientă atât în spațiile interioare, cât și în mediul înconjurător, la un nivel de detaliu care transcende modul relativ detașat în care adesea experimentăm natura.
Ajutați-vă copilul să rămână conectat la indiciile corpului său
Când copiii sunt mici, au adesea abilitatea de a se acorda la semnalele corpului lor. Pe măsură ce cresc, ei primesc mesaje din exterior pentru a își diminua sensibilitatea naturală. Totuși, înainte de a vă putea elibera de stres, va trebui întâi să deveniți conștient de faptul că sunteți încărcați de stres. Ajutați-vă copilul să învețe care sunt semnalele legate de stres. Îi puteți oferi chiar dumneavoastră modelul pentru această conștientizare, remarcând momentele în care inima vă bate mai repede, respirația devine superficială sau observați alte semnale de stres. Vă puteți, de asemenea, învăța copilul să devină mai conștient de indiciile oferite de corpul său. Totodată, la fel de important este să fiți atent la propriii declanșatori de stres.
Folosiți timpul pentru povești în mod eficient
Cititul poveștilor cu glas tare împreună cu copilul dumneavoastră poate fi un mod minunat de a experimenta un moment de contemplație, mai ales dacă se întâmplă în mod intenționat. Când citim o carte, ritmul nostru interior se reduce instantaneu, oferindu-ne pe parcurs momente de repaus. De asemenea, vă ascultați unul altuia vocea și puteți observa feluritele emoții care se trezesc în voi. Pot exista numeroase momente neprevăzute în care povestea vă poate conduce pe fiecare într-un spațiu mai profund. Copiii iubesc, de asemenea, să citească o carte de mai multe ori. Efectele acestei repetiții sunt asemănătoare cu ceea ce cultivăm în practicile de contemplație pe care sunteți pe cale să le prezentați copilului dumneavoastră.
Printre beneficiile acestor exerciții contemplative se numără:
- O conștientizare de sine și o înțelegere de sine crescute;
- O abilitate mai mare de relaxare a corpului și de eliberare de tensiunea fizică;
- O concentrare și o atenție mai bune, elemente cruciale pentru învățare;
- Abilitatea de a face față mai eficient situațiilor stresante, prin dezvoltarea în mod creativ a unui stil relaxat de a răspunde la factorii stresanți;
- Un control mai bun al gândurilor, diminuând prevalența gândurilor nedorite;
- O oportunitate crescută pentru comunicare și pentru o înțelegere profundă între părinte și copil, datorită faptului că vă împărtășiți gândurile și emoțiile în mod constant.
Când părinții și copiii exersează și folosesc aceste abilități acasă, efectele sunt de două ori benefice. Nu numai că tinerii sunt mai capabili să dezvolte abilitățile, dar, de asemenea, relațiile din interiorul familiei tind să se îmbunătățească când membrii se ascultă unii pe alții cu deschidere și își soluționează problemele împreună. Copiii ajung în același timp să aprecieze faptul că învățarea este un proces care durează toată viața, nu ceva care se încheie când s-a terminat școala. Învățarea socială și emoțională este că o poliță de asigurare pentru o viață sănătoasă, pozitivă și de succes.
