În instituțiile medicale nu sunt întreprinse măsuri suficiente pentru a depista și supraveghea infecțiile nosocomiale. Mai mult, în multe cazuri, aceste infecții nici nu sunt raportate centrelor de sănătate publică. Se întâmplă în condițiile în care, în perioada 2013-2016, autoritățile din domeniul sănătății au elaborat și implementat mai multe acte cu privire la controlul infecțiilor nosocomiale (IN). Sunt concluziile unui raport realizat de Centrul Național de Sănătate Publică.
Lipsa datelor despre IN nu înseamnă că infecțiile asociate asistenței medicale nu există în spitale. Aceasta este o dovadă a faptului că lucrătorii medicali nu întreprind măsuri pentru a le depista și combate. În statele Uniunii Europene, șase la sută dintre pacienți se aleg cel puțin o dată cu o infecție nosocomială. În țara noastră însă, în fiecare an, sunt înregistrate puțin peste o mie de cazuri.
Cel mai eficient sunt monitorizate infecțiile în maternități. În 2016, nouă din 1000 de femei care au născut au contractat infecții asociate asistenței medicale. Totuși, nouă spitale nu au raportat nicio informație cu privire la IN printre lăuze. În același timp, doar doi dintre 1000 de nou-născuți vii au fost depistați cu astfel de infecții. 24 de instituții medicale nu au comunicat însă date cu privire la rata de IN printre sugari. De asemenea, o parte dintre spitale a raportat câte un caz de IN la 1000 de pacienți operați.
Astfel, din numărul total de infecții nosocomiale înregistrate anul trecut, peste 33 la sută au fost depistate printre lăuze, iar aproape 22 la sută – printre pacienții operați. Totodată, în 14 la sută dintre cazuri de IN au fost contractate în urma injecțiilor.
În 2016, comitete de supraveghere a infecțiilor nosocomiale aveau doar 86,6 la sută dintre centrele de sănătate și 95,4 la sută dintre spitale. Măsura este prevăzută în ordinul Ministerului Sănătății cu privire la controlul infecțiilor asociate asistenței medicale emis în 2009.
Infecțiile nosocomiale reprezintă bacterii, virusuri, fungi și alte microorganisme care pun frecvent viața bolnavilor în pericol. Acestea sunt de două feluri: cele dobândite în spital, adică pacientul vine cu germenii de acasă, dar dezvoltă infecția în instituția medicală, și infecțiile cu germenii proprii spitalului. În acest caz, bolnavul dobândește germenul de la un pacient alăturat sau prin diverse proceduri medicale. Cel mai mare risc de răspândire a infecțiilor nosocomiale sunt în secțiile de terapie intensivă.
Nu există spital în lume care să nu aibă probleme cu infecțiile nosocomiale. Diferența este însă în programul de luptă contra acestora, ce constă în măsuri-standard de igienă și o serie de dezinfectante care au rolul de a distruge microorganismele.
