Mulți părinți sunt preocupați de cum să-i distreze și să-i țină ocupați pe copiii lor, astfel încât aceștia să stea cât mai departe de telefon, calculator, tabletă și alte gadgeturi. Așa că, tot mai mulți părinți sunt în căutarea diverselor activități creative în care pot fi implicați toți membrii familiei. Modelarea diverselor obiecte din plastilină, pictatul cu guașă sau acuarelă, colorarea cu ajutorul cariocilor sunt activități îndrăgite de copii, care le dezvoltă imaginația, dar, din păcate, multe dintre articolele care sunt vândute în piețele și magazinele din Moldova sunt toxice. Drept dovadă sunt recentele incidente când mai mulți elevi s-au intoxicat modelând plastilină sau au folosit clei la ora de arte plastice.
Intoxicarea cu plastilină a elevilor din satul Burlăceni, raionul Cahul, la începutul lunii martie, i-a alarmat pe mulți. Toți s-au întrebat cum a fost posibil ca un produs aparent inofensiv să provoace asemenea simptome precum vomă, amețeli și chiar leșin. Plastilina cu pricina a fost adusă în laboratorul Centrului Național de Sănătate Publică și testată pe animale. Șefa laboratorului Elena Jardan a declarat pentru emedicina.md că: „Se presupune că elevii s-au intoxicat din cauza mirosului plastilinei. Animalele de laborator au fost ținute într-un vas cu aer saturat cu plastilină, timp de o oră. În acest timp ele au avut o respirație adâncă, schimbări ale blănii și pielii, însă la o oră după ce au fost scoase afară, și-au revenit”. În urma testării, plastilina supusă investigațiilor a fost calificată drept „puțin toxică”.
Am încercat să aflăm de la directorul CNSP, Iurie Pânzaru, ce înseamnă asta. Astfel, potrivit lui, în mare parte, în timpul transportării, substanța toxică din această plastilină s-a evaporat, motiv pentru care concentrația de otravă găsită în timpul testelor de laborator a scăzut. „Produsul a stat în sala de clasă, a fost transportat, de aceea am obținut acest rezultat. Cert este că, principala cauză a intoxicației este, fără îndoială, plastilina.”
Întrebat de ce plastilina a devenit toxică, șeful Centrului Național de Sănătate Publică a răspuns ferm că aceasta nu a fost păstrată corect. „Nu știm unde a fost depozitată și în ce condiții a stat. La asta se mai adaugă faptul că elevii nu au respectat regulile elementare de igienă, nu s-au spălat pe mâini. Iar sala nu a fost aerisită după ce copiii au modelat figurinele.”
Cum a fost posibil ca pe mâna copiilor să ajungă un produs periculos? În încercarea de a afla răspunsul la această întrebare, am constatat că asistăm la un ping-pong între instituții. Responsabilitatea este pasată de la Centrul Național de Sănătate Publică la Agenția pentru Protecția Consumatorilor (APC) și invers.
Potrivit șefului CNSP, Iurie Pânzaru, această plastilină nu a fost supervizată. „Legea nr.7 din 2016 cu privire la supravegherea pieței prevede că Agenția pentru Protecția Consumatorilor este instituția responsabilă de plasarea pe piață a produselor de acest fel. S-a ajuns în această situație pentru că nimeni nu a supravegheat importul în țară și depozitarea corectă a acestui produs.”
La rândul lor, cei de la APC susțin contrariul. Șeful Direcției relații cu consumatorii din cadrul instituției, Grigore Cațer, afirmă că de siguranța acestor produse este responsabil nimeni altul decât Centrul Național de Sănătate Publică, care are obligația de a elibera certificate sanitare.
Paradoxal, dar rechizitele școlare nu necesită asemenea autorizații. „Este reglementarea tehnică și lista produselor care se supun certificării igienice. Oricât de straniu ar fi, dar plastilina nu este inclusă în această listă. În general, rechizitele trebuie să fie autorizate, certificate. Toate produsele aduse din comunitatea europeană, care au marcajul CE, sunt deja verificate și calitatea acestora este recunoscută, iar cele care ajung din alte locuri ar trebui testate în laborator la CNSP, pentru ca importatorul și distribuitorul să se asigure că acestea nu prezintă pericol”, a spus Cațer.
Prin urmare, rămâne la discreția oricărui agent economic să plătească sau nu pentru testarea produselor pe care le pune pe piață. Or, legea nu obligă pe nimeni să verifice dacă plastilina, acuarela, lipiciul, cariocile și alte articole de acest fel, care ajung în mâniile și în gura copiilor, au fost fabricate conform normelor.
Cei mai interesați de sănătatea celor mici sunt, evident, părinții, dar culmea! Aceștia nu bat alarma atunci când copiii lor au de suferit de pe urma produselor din comerț. „Pe plastilina de la Burlăceni scria că a fost produsă în SUA, în realitate era însă din China. De ce elevii de la Liceul „Alexandru Ioan Cuza” din Chișinău s-au otrăvit cu clei? De ce copiii se intoxică cu guașă importată din China? Cazurile sunt cu mult mai multe decât sunt făcute publice. Revoltător este faptul că părinții tac, nu vorbesc despre ele, nu informează autoritățile. CNSP ar face investigații din punct de vedere toxicologic, dar nu poate în lipsa sesizărilor consumatorilor sau a APC, instituția responsabilă de piață. CNSP dispune de un laborator performant, avem tot ce este nevoie, doar că produsele sunt deja pe piață. De ce nu sunt verificate înainte de a fi scoase la vânzare?”, se întreabă șeful CNSP.
Pe de altă parte, la Agenția pentru Protecția Consumatorului ajung sesizări aparent banale privind rechizitele școlare sau jucăriile de pe piață. „În ultimii trei-patru ani nu am fost informați în privința vreunor cazuri periculoase în care ar fi fost implicați copiii. Au fost unele plângeri referitoare la niște defecțiuni la cărucioare, însă nimic care ar pune în pericol viața micuților. Cele mai dese nereguli sunt cele legate de încălcarea dreptului la informare a consumatorului, mă refer aici la etichetele care conțin informații care induc în eroare consumatorul”, ne-a spus Grigore Cațer.
Pentru a face lumină în acest subiect, am solicitat și opinia unor reprezentanți ai magazinelor de creație din Capitală. Potrivit acestora, produsele pentru hobby, decorațiuni, arte plastice, birotică și papetărie pentru activitățile creative, artistică sau de birou trebuie să aibă indicat pe ele termenul de valabilitate, țara producătoare, vârsta recomandată pentru utilizare, dar și componența. Pe majoritatea materialelor, cum ar fi plastilina, guașa, cariocile, cleiul nu sunt indicate elementele componente. Pe unele dintre acestea este menționat doar că sunt „inofensive la folosire conform destinației”. Totodată, multe dintre produse nu au miros, semn că sunt fabricate din produse ecologice. Alte articole conțin conservanți alimentari, dar nu sunt oferite mai multe detalii. Aproape toate aceste produse sunt recomandate de la vârsta de trei ani. Prețul acestora variază între trei și câteva sute de lei.
Prin urmare, vânzătorii îi îndeamnă pe părinți să introducă în telefon sau calculator denumirea producătorului, dar și codul de bare format din 13 cifre, prezent pe toate produsele comercializate. Acesta trebuie să localizeze cu precizie țara din care provine marfa și componența acesteia.
Și directorul Centrului Național de Sănătate Publică vine cu mai multe sfaturi pentru părinți. „Să fie în preajma copiilor când aceștia folosesc produsele pentru dezvoltarea inteligenței și creativității, să le verifice, inclusiv termenul de valabilitate al acestora, să aerisească încăperea în care se află materialele. Să afle cât mai multe despre producător, să vadă cât este de încredere. La noi pot ajunge produse fabricate într-o anumită țară, dar pe etichetă este indicat alt stat. În mod obligatoriu, copiii trebuie să se spele pe mâini, după folosirea acestor produse, iar suprafața pe care au lucrat să fie ștearsă cu o cârpă umedă. După expirarea termenului de valabilitate, produsul nu trebuie în niciun caz de utilizat.”
Totodată, Agenția pentru Protecția Consumatorului le recomandă părinților să cumpere rechizite și jucării doar din locuri autorizate, unde primesc în schimb bon de casă. Dacă sesizează nereguli, consumatorii sunt rugați să anunțe APC și să noteze plângerea în registrul de reclamații al agentului economic. În cazul unor dubii privind calitatea materialelor, orice cumpărător are dreptul să solicite toate informațiile necesare de la comerciant. „Vânzătorul trebuie să știe totul despre produse, când au fost fabricate, până când trebuie folosite și vârsta recomandată. Această informație trebuie să fie indicată și pe etichetă”, a adăugat Grigore Cațer.
