Gheorghe sau Gheorghiță, așa cum îl dezmiardă părinții și medicii, are 20 de ani, iar de mai bine de un deceniu este dependent de dializă. Arată ca un copil, are o greutate de doar 36 de kilograme și este nevoit să lupte cu boala necruțătoare, care a făcut ca rinichii lui să nu mai funcționeze normal. Maladia i-a furat multe vise, dar nu și speranța de a avea o viață normală.
Problemele de sănătate ale lui Gheorghiță au pornit încă de la trei ani, de la o răceală banală. Tratamentul prescris de medici nu a avut efectul dorit, iar starea de sănătate a micuțului, dimpotrivă, s-a agravat. De atunci Gheorghiță a fost nevoit să-și petreacă anii copilăriei și adolescenței în spital. „După tratamentul dat pentru acea răceală s-a simțit mai rău. Probabil nu a fost tratat corect. A fost internat pentru o lună la Spitalul Raional din Călăraşi, dar fără rezultate. În cele din urmă am ajuns la Institutul Mamei și Copilului. Acolo, după mai multe investigații medicale, a fost diagnosticat cu pielonefrită”, a povestit pentru emedicina.md Iulia Carauş, mama lui Gheorghiță.
Pentru un copil de grădiniță, cum era Gheorghiță, verdictul dat de medici a sunat crunt. Pielonefrita este o infecție gravă a rinichilor. Ulterior, boala i-a afectat și alte organe, printre care ficatul și fierea. Iar la doar zece ani, rinichii lui Gheorghiță au cedat. De atunci viața lui a devenit dependentă de aparatul de dializă.
Primii trei ani de dializă au fost un coșmar atât pentru băiat, cât și pentru familia lui. Gheorghiță se sufoca și nu putea merge, din cauza durerilor de picioare. „Trei ani nu a putut să vorbească, nici să meargă. Discutam cu el, îl încurajam, îl îngrijeam. Solidaritatea și afecțiunea de care a avut parte i-au dat putere. Am făcut tot posibilul să nu cadă în depresie sau să deteste viața, așa cum li s-a întâmplat altor copii bolnavi”, a spus Iulia Carauş.
De la vârsta de zece ani, Gheorghiță nu a mai mers la școală. Din cauza bolii se simțea mereu rău și obosit. Nu mai ține minte emoțiile primului și ultimului sunet de clopoțel și nu a beneficiat de avantajele pe care le oferă școala unui elev. A făcut, totuși, nouă clase, dar nu la școală, ci acasă. Își dorește să învețe o meserie, dar cum este dependent de dializă, visul său este irealizabil. „Vreau să am o meserie, să-mi câștig existența, sa-mi ajut părinții, care trăiesc doar pentru mine. Tot ce adună investesc în sănătatea mea. Vreau să le fiu sprijin și să le readuc liniștea în sufletele zbuciumate”, ne-a mărturisit Gheorghiță.
De mic, Gheorghiță visa să devină polițist. Tânărul îi consideră eroi pe cei care au ales această meserie. Să aperi viața unui om sau să asiguri ordinea într-o societate este un gest nobil, crede Gheorghiță. Din cauza bolii, este însă nevoit să renunțe la acest vis.
„De mic, Gheorghiță a fost solidar cu oamenii care suferă. Să vedeți cum încearcă să-i încurajeze pe alți bolnavi. Când vede vreun pacient deprimat, discută cu ei, le dă sfaturi. De asta a visat mereu să devină polițist. Are convingerea că cei mai slabi trebuie mereu ajutați”, a mai spus mama lui Gheorghiță.
Visul de a deveni polițist nu este singurul irealizabil. Gheorghiță își dorește nespus să aibă o iubită și să-și întemeieze o familie. „Cine ar vrea să-mi fie alături atât timp cât sunt bolnav? Să admitem că voi întâlni sufletul pereche, ce aș putea face pentru el, ținând cont de faptul că însumi am nevoie de îngrijire?”, se întreabă tânărul.
Singura soluție pentru o viață mai bună pentru Gheorghiță este un transplant renal. Din păcate, transplantul nu poate fi realizat din lipsa donatorilor, dar și din cauza altor probleme de sănătate care trebuie tratate.
Totuși, Gheorghiță este optimist și îi mulțumește lui Dumnezeu pentru fiecare zi. Tânărul spune că simte protecția divinității, iar acest sentiment îi dă putere să înfrunte durerea fizică, care uneori este insuportabilă.
Atunci când se simte mai bine, Gheorghiță confecționează icoane din mărgele. Este o muncă meticuloasă, dar care îi oferă o mare satisfacție. În asemenea mod, băiatul încearcă să-și ajute părinții, care cheltuiesc lunar pentru medicamentele și alimentația de care are nevoie cel puțin 5000 de lei. „Acum trei ani, un profesor m-a învățat să fac astfel de icoane. Am confecționat din mărgele chipul Maicii Domnului și a Sfântului Gheorghe. Icoanele mici le vând cu 300 de lei, iar cele mari cu 800 de lei. Din păcate, acest meșteșug nu este apreciat. Puțini se interesează”, ne-a mărturisit tânărul.
Bolile renale ne pasc pe mulți dintre noi, din cauza alimentației bogate în sodiu, dar și pentru că moldovenii nu obișnuiesc să-și trateze la timp hipertensiunea, infecțiile urinare, pielonefritele sau pietrele la rinichi.
Compania Națională de Asigurări în Medicină achită pentru o procedură de dializă 2000 de lei. Un bolnav face acest tratament de trei ori în săptămână. Cheltuielile ar fi însă mai mici cu 50 la sută, dacă pacienții ar beneficia de transplant de rinichi.
Potrivit statisticilor, 500 de moldoveni sunt dependenți de dializă. Anul trecut, au putut fi realizate doar zece operații de transplant de rinichi.
